SCURTA  ISTORIE A PARFUMURILOR

Articol semnat de DANA MARCMAN

Am sa va vorbesc azi despre firmele care stau la baza crearii aromelor.

Majoritatea aromelor din produsele aromate din lume sunt create de catre sapte mari companii care isi desfasoara activitatea intr-o anonimitate pastrata cu mare grija. Acestea sunt urmatoarele :

1.        International Flavours & Fragrances (Statele Unite)

2.        Givaudan Roure (Elvetia)

3.        Quest International ( Anglia)

4.        Firmenich (Elvetia)

5.        Haarmann & Reimer (Germania)

6.        Dragoco (Germania)

7.        Takasago (Japonia)

Acestia sunt ‘Baietii Mari’ , gigantii industriali ce produc si vand un produs specific si total neobisnuit : moleculele. Moleculele acestor Baieti Mari genereaza cifre de afaceri de 20 miliarde de dolari pe an, avand sute de chimisti angajati (ce isi petrec zilele combinand atomi pentru a crea noi molecule cu noi mirosuri) si o armata de parfumieri (ce isi petrec zilele amestecand aceste molecule pentru a obtine noi elixiruri).

Baietii Mari au parfumieri ce lucreaza pentru corporatii mari precum Johnson & Johnson, Procter & Gamble, creand aromele pentru detergenti precum Tide sau sapunul Palmolive si  au parfumieri ce creeaza aromele pentru parfumurile marilor case precum Armani, Jean Paul Gaultier s.a.m.d. In realitate, majoritatea parfumurilor din lume puse pe piata sub numele marilor case sunt create de fapt de parfumierii profesionisti din laboratoarele ferecate ale Baietilor Mari. Numele acestora nu apare niciodata pe ambalajele parfumurilor sau ale detergentilor, astfel incat consumatorii traiesc cu impresia ca parfumurile renumite ii au ca creatori pe cei ce poarta numele casei respective. Acest lucru nu se intampla nici chiar in cazul celor trei firme ce isi creeaza ele insele parfumul  si isi au propriile ‘nasuri’ : Chanel il are parfumier pe Jaques Polge, Jean Patou pe Jean-Michel Duriez iar Guerlain pe  Sylvaine Delacourte.

Putina istorie.

Cuvântul  "parfum” îşi are originea în latină, "per fumus” însemnând "prin fum”.

În civilizaţiile antice  parfumurile, obţinute fără alcool sau distilare, se prezintă sub forma uleiurilor şi a unguentelor parfumate precum şi a tămâiei care, prin ardere, degajă arome agreabile.

Arderea lemnului,  a gumelor, răşinilor şi a compoziţiilor aromatice era cea mai simplă metodă pentru a difuza miresme agreabile. Cu peste 5000 de ani în urmă, egiptenii ardeau mirodenii pentru Râ, zeul soarelui. Locurile în care evolua arta parfumeriei erau templele, unde aveau loc fumigaţii purificatoare şi fumigaţii închinate zeilor. Dar arta parfumului nu se limita doar la fumigatii. Preoţii fabricau unguente şi farduri pe care le foloseau zilnic pentru toaleta statuilor divine şi pentru îmbălsămarea marilor personaje. Balsamurile şi unguentele având la bază grăsimi sau uleiuri saturate cu plante sau condimente au fost imediat adoptate de către egipteni. Acestia purtau pe cap conuri parfumate formate din grasimi aromatizate cu uleiuri vegetale care, prin topire, se prelingeau pe fata, parfumand-o. Nefertiti se imbaia in apa de iasomie inainte de a se unge cu ulei de santal, ambra si extracte de flori rare. Prima apa de toaleta s-a numit „kyphi” si era un amestec de miere, struguri, vin, mirt, sofran si ienupar.

Parfumul

Denumirea generica de parfum este folosita pentru a descrie orice aroma agreabila.

Parfumurile, prin urmare, se clasifica in:

Parfum (denumit si Extract sau Esenta): este produsul cel mai concentrat, continand uleiuri esentiale in procent de 15-30% si alcool pur de 96%;

Apa de parfum: un produs mai putin concentrat, continand uleiuri in procent de 10-15%, alcool de 90% si apa;

Apa de toaleta: contine uleiuri intre 3-10%, alcool de 70-80% si apa.

Persistenta unui parfum este data in primul rand de concentratia de uleiuri esentiale ce intra in compozitia acestuia si in al doilea rand de un continut ridicat de extracte lemnoase si de origine animala – acestea au rol si de fixator (ex. mosc, ambra, vanilie, santal, etc).

Structura unui miros este cel mai des reprezentata sub forma unei piramide, ce are o baza, un mijloc si un varf. Evolutia parfumurilor pe piele este rezultatul evaporarii substantelor ce se afla la baza acestuia. Fiecare ulei esential are un anumit grad de volatilitate, cele mai volatile fiind citricele, urmate de flori si alte fructe, cele mai putin volatile fiind substantele lemnoase si cele de origine animala. Prin urmare, in nota initiala (sau de varf) a parfumului vom gasi substantele cele mai volatile, a caror aroma o vom simti timp de 10-15 min, in nota de mijloc vom gasi substantele ce se volatilizeaza in 2-3 ore iar in nota finala substantele cele mai greu volatile, ce persista mai mult de opt ore pe piele. Acesta evolutie este valabila pentru parfumul-extract. Pentru produsele mai putin concentrate, datele sunt diferite. Daca parfumul extract are 20% nota initiala, 30% nota de mijloc si 50% nota finala, in cazul apei de toaleta ajungem la 50% nota initiala, 30% nota de mijloc si 20% nota finala.

Evolutia parfumului pe piele este influentata de tipul de piele (uscata, grasa) si de ph-ul acesteia (adica de gradul de aciditate al pielii). Parfumul se evapora mai repede pe o piele uscata si tine mai mult pe o piele grasa (aplicarea unei creme nu permite  volatilizarea rapida a parfumului).

 Lista completa cu cei mai renumiti parfumieri din lume, precum si creatiile lor, o puteti gasi pe FACEBOOK, in grupul DORINCOSMETICS !